Complicatiile chirurgiei pentru otoscleroza: perforatia membranei timpanice

In general, in chirurgia otologica fiecare detaliu conteaza la rezultatul final. In mod special in chirurgia pentru otoscleroza fiecare detaliu are importanta maxima, putand face diferenta intre succes si esec. Aceasta constatare se poate proba prin consecintele cunoscute ale complicatiilor in chirurgia otosclerozei. Printre aceste consecinte se numara agravarea sau pierderea definitiva a auzului, ameteli grave si imposibilitatea de a mentine echilibrul, paralizie faciala si perforatii ale membranei timpanice.

Despre aceasta din urma complicatie, perforatia membranei timpanice in urma interventiei chirurgicale pentru otoscleroza, va prezentam cazul clinic al unei paciente diagnosticata cu otoscleroza bilaterala forma timpanica, cu debut al hipoacuziei in urma cu aprox 3 ani si cu progresie lenta a acesteia. Pacienta, 24 ani, studenta, mediu urban, a fost supusa unei interventii chirurgicale la urechea stanga in vara anului 2010 intr-o alta clinica, in urma careia pacienta nu a beneficiat de rezolvarea deficientei de auz la urechea respectiva. Consultul efectuat la Clinica Urechii la aprox. 6 luni postoperator evidentiaza perforatie multipla (cvasitotala) a membranei timpanice la urechea stanga si implant din teflon interpus intre urechea interna si nicovala. Aceasta perforatie a rezultat in urma unui cumul de factori (detalii carora nu s-a acordat importanta): infectia locala postoperatorie (pacienta nu a primit tratament antibiotic de protectie) si conditiile locale reprezentate de fragilitate crescuta a tesuturilor si vascularizatia redusa. Factorul de gravitate al cazului este dat de deschiderea urechii interne pentru plasarea implantului de teflon la precedenta operatie, ceea ce creaza posibilitatea unei comunicari directe intre mediul extern (prin perforatia timpanului) si urechea interna (sediul auzului si al echilibrului), orice contaminare microbiana la acest nivel putand duce la consecinte extrem de grave. De asemenea, materialul implantului (teflonul) nu este materialul de electie folosit in acest moment pentru cele mai performate implanturi de ureche medie, si anume titanul. Unul dintre dezavantajele teflonului este faptul ca erodeaza in timp osul cu care se afla in contact, pierzand functia de a transmite vibratiile catre urechea interna si generand dificultati chirurgului care va incerca remedierea printr-o alta operatie.

Audiograma tonala liminara arata o hipoacuzie mixta la urechea operata (diferenta medie aer-os urechea stanga: 36 dB) si hipoacuzie usoara tip transmisie la urechea dreapta.

Se decide efectuarea primei etape chirurgicale, si anume interventia chirurgicala de reparare a defectului membranei timpanice, in a doua etapa urmand a se inlocui implantul de teflon nefunctional cu un implant din titan. Astfel, intraoperator se constata lambouri tegumentare foarte fragile, paucivasculare, ineficienta functionala a pistonului de teflon plasat la nivelul nisei ovale si acorat lax de apofiza descendenta a nicovalei, precum si mobilitatea limitata a articulatiei incudo-maleare prin aderente intre spatula ciocanului si descendenta nicovalei. S-a practicat miringoplastie pe cale retroauriculara cu aponevroza de muschi temporal (la disectia muschiului temporal se observa aplazia acestuia, recoltandu-se cu dificultate aponevroza), urmand a se stabili momentul favorabil pentru inlocuirea pistonului si redarea auzului.