Operatia de otoscleroza: anestezie locala sau generala?

Unul dintre factorii care genereaza teama in randul pacientilor care urmeaza a fi supusi unei interventii chirurgicale pentru otoscleroza este reprezentat de tipul de anestezie (locala sau generala). Intrucat in prezent exista opinii diferite referitoare la acest subiect doresc sa exprim o serie de puncte de vedere personale pe aceasta tema.

Tendinta actuala in chirurgia moderna este de a feri pacientul de orice trauma sau experienta negativa legata de actul operator. Din acest motiv, suspendarea completa a starii de constienta pe durata operatiei prin anestezie generala, reprezinta o optiune comoda si avantajoasa atat pentru pacient, cat si pentru medic (care beneficiaza de confortul oferit de un pacient lipsit complet de reactii constiente si ulterior amnezic fata de evenimentele petrecute intraoperator).

Este insa acest beneficiu un atu major pentru chirurgia scaritei?

La o prima apreciere, pare fundamental faptul ca un pacient complet lipsit de reactii motorii (nu se misca, timpul operatiei) reprezinta un avantaj major pentru chirurgul confruntat cu un lucrul intr-un camp operator microscopic, asupra unor structuri delicate, in care cea mai mica tresarire a pacientului poate conduce la un dezastru imediat si ireparabil (ex. fractura cu infundarea platinei in vestibul) cu surditate, vertij, handicap functional major definitiv. Din acest punct de vedere, anestezia generala reprezinta prima optiune pentru chirurg, in special pentru cel cu o experienta chirurgicala mai putin vasta.

Un alt punct de vedere, complet opus,  tine seama de beneficiul pe care reactiile constiente ale pacientului  il pot reprezenta pentru chirurg. Astfel, in timpul anesteziei locale, pacientul isi pastreaza reactiile reflexe generate de stimuluii aplicati asupra urechii medii si interne si poate informa medicul cu privire la producerea unor evenimente intraoperatorii (ex vertijul la deschiderea urechii interne sau la amplasarea in labirint a unui piston cu lungime excesiva). Pentru operator, aceste informatii au o valoare inestimabila deoarece permit ajustarea si adecvarea delicatelor manevre asupra scaritei la situatiile reale intalnite (dificultati de acces, anomalii anatomice, malformatii, etc).

Dincolo insa de aceste beneficii, anestezia locala ofera un avantaj incontestabil privind lucrurile prin prisma obiectivului fundamental al operatiei: recuperarea auzului. Dupa realizarea montajului osicular menit sa restabileasca o cale de transmitere a sunetelor catre urechea interna, medicul are ocazia sa verifice pe viu, intraoperator, eficienta acestuia! Proba de auz efectuata la sfarsitul interventiei, in timpul careia pacientul raspunde in mod constient la intrebarile legate de nivelul de auz obtinut, permite efectuarea unor ajustari de finete asupra montajului in scopul obtinerii unui castig auditiv maxim, validand astfel reusita operatiei.

Desigur, fiecare scoala chirurgicala isi sustine conceptiile si optiunile. In ceea ce ne priveste, datorita avantajelor mentionate si a experientei acumulate in chirurgia scaritei, anestezia locala contituie optiunea de electie, in timp ce anestezia generala este rezervata doar unor cazuri speciale (afectiuni psihiatrice, frica extrema, otoscleroza pediatrica, etc.)