Monitorizarea audiologica a pacientului cu otospongioscleroza

Otospongioscleroza este o boala cu transmitere genetica care afecteaza transmiterea sunetelor la urechea interna prin blocaj stapedovestibular, cel mai frecvent la nivelul polului anterior platinar.

Evolutia bolii este lenta, fiind exacerbate de modificari hormonale suferite de pacienta pe parcursul vietii (sarcina, alaptare, menopauza). Simptomul cel mai deranjant pentru pacient este hipoacuzia. Pacientii care au o forma mai  agresiva de otospongioscleroza pot percepe  aparitia tinitusului prin afectarea la nivelul urechii  interne.

Prin efectuarea interventiei chirurgicale nu se stopeaza evolutia bolii , dar se  recupereaza  un procent din hipoacuzia cauzata de procesul de otospongioscleroza, si anume cea provocata de anchiloza stapedo-vestibulara.

De asemenea, trebuie retinut faptul ca nu exista garantii legate de mentinerea auzului in timp. Cauzele deteriorarii auditive sunt multiple, dar cea mai redutabila este reprezentata de „labirintizarea” acesteia, adica de extinderea demineralizarii la capsula osoasa a urechii interne cu alterarea proceselor de transductie mecano-electrica.

Dupa realizarea interventiei chirurgicale, pacientul trebuie sa stie ca monitorizarea in perioada  imediat postoperatorie  se face prin audiograma tonala liminara si audiograma vocala la 2 luni postoperator si la 6 luni postoperator.

Monitorizarea audiometrica se efectueaza prin audiograma tonale liminara care evalueaza cantitativ auzul (cat aude pacientul), si prin audiograma vocala care caracterizeaza calitativ auzul efectiv (cat  intelege pacientul).

Monitorizarea audiometrica pe termen lung  este de preferat sa se faca semestrial pentru a evalua nivelul de deteriorare a pragului mediu tonal pe frecventele conversationale si a pragului vocal pe parcursul unui an. O atentie particulara trebuie acordata evolutiei pragului mediu tonal in conducerea osoasa. Daca pragul de deteriorare al curbei osoase depaseste 2,5-3 dB anual, atunci este de preferat monitorizarea audiologica trimestriala. In astfel de situatii punem in discutie stapedotomia ca metoda de intarziere a degradarii auzului, chiar in absenta unei diferente aer-os semnificative.

Trebuie retinut faptul ca audiograma tonala liminara si vocala trebuie repetata ori de cate ori apar tulburari functionale la nivelul urechii medii si la nivelul urechii interne (ureche infundata, aparitia/accentuarea tinitusului, episoade/catar ototubar, episoade de vertij/dezechilibru).

Alaturi de monitorizarea imagistica, audiometria permite stabilirea eficienta a strategiilor terapeutice in otoscleroza, insa utilitatea ei este masiv influentata de calitatea aparaturii, conditiile de izolare fonica, experienta audiologului, etc